Îndoliată prin pierderea lui Mihai Ghindă, lumea șahului românesc omagiază memoria celui care a fost nu doar un jucător de prim rang și un strălucit formator de mari maeștri, ci și o conștiință mereu vie, reflectând când tonic, când amar, asupra destinului lumii contemporane.

Născut pe data de 25 iulie 1949, Mihail Viorel Ghindă a devenit campion național de juniori în 1966, consacrându-se apoi, prin medalia de bronz obținută la Campionatul Național 1970 (în urma lui Ciocâltea și Gheorghiu) ca lider al unei generații pline de jucători talentați, printre care Dorel Ghizdavu, Mihai Șubă, Sergiu Grunberg. Din 1973 sub culorile clubului Universitatea București (ulterior devenit Politehnica, apoi Sportul Studențesc), obține cu acesta numeroase succese în Campionatele Naționale pe echipe, precum și aurul individual în anii 1976, 1978, 1981 și 1989.

După prezența în naționala României la Europenele pe echipe din 1973 (locul 7) și 1977 (locul 4), a jucat în formația noastră olimpică la șase ediții ale marii competiții, din 1978 (an în care a obținut titlul de maestru internațional) până în 1990, cu un scor general de 55%. Cel mai bun rezultat al teamului din care făcea parte a fost locul 5 în 1984, repetat după un an la Cupa Mondială (actualul Campionat Mondial pe echipe) de la Lucerna.

Antrenor încă din 1973, se dedică acestei profesii în paralel cu cea de jucător, ca și cu activitatea de conducător de club (Policolor București), iar după anul 2000 renunță la șahul la tablă, în favoarea celui prin corespondență, ramură la care a contribuit la mai multe succese ale naționalei României. Ca tehnician unanim respectat, numele său se leagă de ascensiunea marilor maeștri Andrei Istrățescu, Constantin Lupulescu, Mircea Pârligras, Cristian Chirilă, Andrei Murariu ori Marina Pogorevici-Makropoulou (pentru a da doar câteva exemple), precum și de triumfurile interne și internaționale ale CS AEM Luxten Timișoara.

Cult și rafinat, Mihai Ghindă formula mereu judecăți de valoare într-o manieră out-of-the-box, ireverențioase în raport cu monștrii sacri, dar comprehensive față de natura umană, pe care cu o resemnare seniorială o considera imperfectibilă. Spiritul său caustic va lipsi tuturor, pentru că efervescența unui sport și a unei societăți se animă și prin acest fel de repere.

Un gând pios pentru Mihai, la dureroasa despărțire!

Aici puteți citi interviul realizat cu Mihai Ghindă în 2008.

Dinu-Ioan Nicula